Pe piața obiectelor de colecție din 2026, tricouri de fotbal s-au alăturat deja timbrelor, vinului și artei contemporane ca o opțiune alternativă populară de alocare a activelor. Un tricou al Argentinei din 1986, purtat de Maradona, s-a vândut cu 980.000 de dolari la Christie’s, în timp ce fragmente din tricoul lui Messi din finala Cupei Mondiale din 2025 (rupte în timpul unui schimb de după meci) au atins un preț ridicat de 120.000 de dolari. Colecționarii profesioniști au dezvoltat un sistem riguros de evaluare: calibrul turneului (finala Cupei Mondiale > finala Ligii Campionilor > El Clásico), reputația jucătorului (superstaruri legendare > jucători de top actuali > jucători de rol) și „povestea” (cum ar fi reveniri miraculoase, evenimente controversate și etape personale) contribuie toate la prețul final.
Piața secundară, mai accesibilă, este la fel de vibrantă. Pe platforme precum StockX și Grailed, volumul tranzacțiilor cu „tricouri de fotbal” în ediție limitată sau vintage a crescut în medie cu 42% anual, tricourile clasice din Premier League din anii 1990 și începutul anilor 2000 fiind cele mai căutate. Un tricou de acasă bine conservat, din 1999, cu care a câștigat tripla, a fost vândut cu 450 de lire sterline în iunie 2026, în timp ce prețul său original de vânzare cu amănuntul era de doar 40 de lire sterline. Colecționarii încep să analizeze tricourile ca pe niște stocuri, studiind „versiunile” lor – prima producție, piese de schimb pentru vestiar, versiuni de încălzire înainte de meci etc. – care se ridică la prețuri extrem de mari din cauza rarității lor.
Cu toate acestea, nebunia colecționarilor a generat și o industrie masivă a contrafacerilor. În 2026, Asociația Europeană Anticontrafacere a estimat că aproximativ 15% din „tricourile de fotbal” care circulă online ar fi falsuri de înaltă calitate. Pentru a remedia acest lucru, brandurile mainstream au adoptat pe deplin pașapoartele digitale blockchain și tehnologia fibrei microfluorescente. Cumpărătorii pot pur și simplu scana cipul de pe guler cu telefoanele mobile pentru a verifica autenticitatea și a vizualiza istoricul complet al producției tricoului. Un tricou cu o „carte de identitate” devine bariera de intrare pe piața obiectelor de colecție.