Pe piața tricourilor de fotbal, edițiile retro ocupă tot mai mult spațiu la raft într-un ritm uluitor. Pentru sezonul 2025–2026, relansarea de către Adidas a tricoului echipei naționale a Germaniei din 1990 și readucerea în prim-plan de către Nike a echipamentului „Canarinho” al Braziliei din 1998 s-au epuizat la scurt timp după lansare. La baza acestei manii stă dorința tinerilor fani de a regăsi estetica fotbalistică din „era de dinaintea rețelelor de socializare” – elemente precum gulerele late, modelele îndrăznețe, contrastele cromatice vii și logo-urile sponsorilor (adesea masive, dar pline de personalitate) sunt percepute de mileniali drept modele cu „suflet” tricouri de fotbal.
Popularitatea tricourilor retro se datorează în mare măsură și influenței celebrităților. Rapperii și influencerii din lumea modei poartă frecvent în public echipamente ale echipelor AC Milan sau Borussia Dortmund din anii ’90, transformându-le în declarații de stil la modă. Până în 2026, piața de revânzare a tricourilor vintage a înregistrat o creștere anuală de 34%; de remarcat este faptul că tricoul Braziliei din 2002 – identic cu cel purtat de Ronaldo – se vindea constant cu peste 200 de euro pe piața secundară. Brandurile au profitat din plin de această tendință, nu doar relansând modele clasice, ci și lansând tricouri noi cu un aspect „uzat” (finisaj *distressed*), care simulează urmele de uzură, ca și cum ar fi fost scoase recent dintr-un vestiar vechi.
Totuși, „retro” nu înseamnă un pas înapoi din punct de vedere tehnologic. Deși păstrează aspectul clasic, noile ediții integrează materiale moderne care elimină eficient transpirația și conțin elastan, oferind astfel un mix între nostalgie și confort. Mulți fani achiziționează atât echipamentul actual al echipei preferate, cât și o ediție retro: primul pentru a susține jucătorii activi, iar cel de-al doilea pentru a fi purtat în timpul liber sau pentru a fi colecționat. Această tendință demonstrează că moda de pe terenul de fotbal este ciclică.